Îmi dau seama că am ajuns la 20 de ani și am o grămadă de dorințe, dar puțin timp la dispoziție. 24 de ore nu îmi sunt de ajuns. Și apoi e greu și cu prioritățile. Că parcă și aia trebuie făcută, dar parcă aia e mai importantă… sau poate nu? Și ajung în punctul acela în care îmi doresc să învăț italiana, spaniola, să merg la Roma, în Barcelona, Paris, Amsterdam, dar parcă aș strânge bani să plec la New York. Dar știi tu? Vin momentele alea când trebuie să intri în banii economisiți. Pentru că e nevoie, nu de plăcere. Și te trezești că ai economisit pentru ceva…