De zi cu zi

8 ani cu Michelle Obama la Casa Albă și puțină distracție

De când am citit articolul cu Victoria Beckham în Vogue, am rămas plăcut impresionată de stilul pe care cei de la Vogue îl au. Și nu sunt genul care citește Vogue pentru fashion, ci pentru acele articole cu diverse personalități care chiar transmit ceva.

De data asta, voi vorbi despre Michelle Obama. Una dintre persoanele care pe mine a ajuns să mă inspire prin stilul pe care îl are și prin vibe-ul pe care îl transmite. O să las aici câteva idei despre și de la ea care mie mi-au schimbat un pic stilul.

Everything we do is by choice, I could have spent eight years doing anything, and at some level, it would have been fine. I could have focused on flowers. I could have focused on decor. I could have focused on entertainment. Because any First Lady, rightfully, gets to define her role. There’s no legislative authority; you’re not elected. And that’s a wonderful gift of freedom.

Îmi place tare mult că și-a ales libertatea asta de a face ce îți dorește 8 ani de zile, cât a stat la Casa Albă. Am stat să mă gândesc dacă a existat vreun scandal sau ceva în presă în cei 8 ani despre Michelle Obama și, sincer, nu am găsit niciunul. Și asta m-a făcut să mă gândesc la faptul că e alegerea fiecăruia cum vrea să se definească și ce vrea să transmită celorlalți.

“What kind of First Lady will you be?” The answer was always the same: “I won’t know until I get there.”

Dacă în timpul alegerilor toți condidații ar răspunde astfel, lumea nu ar mai avea așteptări. Plus că asta se poate aplica oriunde în viață. Să nu oferim așteptări dacă nu știm ce se va întâmpla în viitor.

„You all should not be spending time alone in your rooms unless you’re studying. And when you’re not, get out there. Meet people, introduce yourself. Just assume that everyone wants to know you. OK?”

În timpul studenției, ajungi câteodată să fii un șoarece de bibliotecă și nu mai ai timpul necesar să ieși în lume. Iar dacă aș putea schimba ceva în cei 3 ani de când sunt studentă, cred că asta ar fi. Aș ieși mai mult decât am făcut-o până acum și aș socializa și mai mult.

“For all of you sitting here, with those doubts in your head—because those whispers of doubt, they stay with you for a very long time—ignore them. . . .”

De-a lungul timpul mi-am dat seama că orice ai face și cum ai face, nimeni nu o să fie mulțumit și o să încerce să îți pună piedici oricum pot. Pidicile devin gânduri și uite așa nu realizezi nimic.

„Don’t wait for somebody to come along and tell you you’re special. Because that may never happen.”

Și acesta este momentul în care, dacă nu știai asta deja, ai simțit că te-a lovit cevași te întrebi oare cum se poate întâmpla asta. Dacă lucrezi de ceva timp, e imposibil să nu observi că nimeni nu o să zică „wow, ai făcut o treabă bună” și după să se comporte cu tine ca și cum ești special.

Iar dacă cumva nu știi cum să te distrezi la un carpool karaoke, te învață Michelle Obama, James Corden și Missy Elliott mai jos. 😀

Comentarii

%d blogeri au apreciat: