De zi cu zi

Ce nu s-a schimbat în învățământ din 2002 și până acum

Mi-e frică de momentul în care va trebui să aleg grădinița sau școala copilului meu. Mi-e frică, pentru că de 14 ani sunt în învățământul românesc, învățământ care nu s-a schimbat niciun pic în acest deceniu și jumătate. Nu pun la socoteală trecerea de la tabla cu cretă la cea cu marker. Aceea n-a fost o schimbare majoră, oricum tabla cu marker s-a pus peste cea cu cretă, chiar dacă arăta inestetic, de ce să ne mai chinuim în vreun fel.

La grădiniță am stat doar un an, timp în care am plâns non-stop după părinți, pentru că nu îmi plăcea. Niciodată nu mi-au plăcut copiii și îmi doream să stau numai cu adulții. Astfel că din acea perioadă nu prea am amintiri.

Dar din clasa I și până în prezent mi-am format o opinie care sper să se schimbe totuși cât mai repede. Din clasa I și până într-a 12-a nu am știut ce înseamnă să faci sport în școală, respectiv liceu. În I-IV în loc de ora de educație fizică, noi făceam matematică. Și făceam matematică la ora ei, la sport și înainte de ore, dar și după. Mai exact veneam cu o oră mai devreme pentru matematică intensiv, făceam și la ora din orar și la sport, iar după-amiază aveam tot cu învățătoarea meditații la matematică toată clasa. Era o nebunie. Iar când se îndura de noi să ne lase la sport, ne jucam rațele și vânătorii. Măcar de ne spunea și nouă să nu ne mai trimită părinții de acasă cu schimburi pentru ora de sport.

Din clasa a 5-a și până într-a 8-a am stat cu profesorul la vorbă despre viața lui de când era tânăr. Și când era să ne pună note, unii pe ochi frumoși, alții pe scutire medicală. La fel și la liceu. În clasa a 12-a m-am dus și eu cu scutire medicală, că trebuia să plec de la școală să învăț pentru Bac. Nema sport.

Apoi, nu știu cum să zic, dar au fost foarte puțini profesori care să mă fi învățat ceva în acești ani. Foarte puțini care să știe să își predea materia. Păi, de ce te mai faci profesor dacă tu nici măcar nu îi înveți materia aia mult iubită pe fraierii aceia care vin la orele tale ca să nu le pui absență. Că dacă n-ar fi frica asta de absențe, vai, ce bine ar fi.

Sper, totuși, că nu mai există uniformele la școlarii de I-IV. Nu am înțeles și nu înțeleg pentru ce ajută. Având în vedere că nu formează nicio personalitate celor mici. În afara faptului că, poate, îi face pe toți egali din punct de vedere vestimentar. Dar în rest, mai mult îi chinuie. Știu că mama a dat o grămadă de bani în acea vreme pentru niște uniforme roșii, purtate câteva săptămâni pentru că mi se păreau necalitative și de prost gust.

Altă imagine formată în cei 12 ani de școală, a fost pupincurismul acesta față de profesori și învățători. Cum era o zi națională, cum hop cu flori și cadouri la doamna dirigintă sau la învățătoare. Și se dădeau căruțe de bani pe niște flori care se uscau a 3-a zi și pe cadouri pe care cel mai probabil nu le foloseau niciodată.

În 12 ani de învățământ nu s-a schimbat nimic

Ce tot zic eu aici, este că în 12 ani (nu pun și facultatea pentru că este opțională) nu am învățat nimic. Și nu s-a schimbat nimic. Nici generațiile care au venit după mine nu au învățat și nu învață nimic. Pentru că nu se pune accentul pe asta.

Aș schimba majoritatea profesorilor. Aș schimba mentalitatea comunistă din școli. Aș pune accent pe sport și nu pe statul degeaba. Aș pune accentul pe mâncare mai sănătoasă în loc de corn și lapte. Pentru că mi se pare că nu e ținut în condiții optime, la noi ajungea cald.

Aș face o testare psihologică a profesorilor (dacă deja se face, se face prost). Aș face mai multe inspecții în școli. Le-aș face mai primitoare. În fiecare an aș schimba manualele sau măcar o dată la 2 ani. La noi ajungeau fără coperți, cu cine știe ce desene prin ele, scrise, cu răspunsurile gata făcute. Dacă tot nu se trece total la tehnologie, manualele să poată fi măcar folosite corespunzător. Aș schimba programa aia învechită. Aș schimba și minunatele cărți pentru Bac care sunt aceleași de minim 40 de ani. Aș lăsa elevii să își spună părerile, proaste sau bune, să le spună.

Da, mi-e frică de momentul în care va trebui să aleg școala pentru copilul meu. Pentru că 6 ore pe zi i se va oferi o anumită educație. Pe care eu nu voi putea să o controlez. Într-un învățământ învechit. Într-un mediu care nu pare să se schimbe prea curând.

Tocmai a început școala. Poate la anul se face ceva în sensul acesta. Până atunci, merge și așa, nu?

Comentarii

%d blogeri au apreciat: