Ce îmi doream când eram copil

Atunci când ești copil îți dorești multe lucruri și visezi cu ochii deschiși la tot ce vezi pe la televizor sau în reclamele de pe stradă. Nu te poți stăpâni. Și îți stresezi părinții cu toate ideile tale și cu tot ce îți dorești tu. Chit că ei pot să îți îndeplinească visurile sau nu.

Astăzi, fiind Ziua Copilului, m-am gândit să vă spun ce îmi doream eu când eram mică, ce s-a îndeplinit și ce nu. Pentru că atunci când te gândești la copilărie și când vezi că Ziua Copilului vine peste tine iar tu nu te mai poți distra ca atunci, devii nostalgic.

Am fost dintotdeauna un copil destul de cuminte și ascultător. Dacă mama și tata ziceau că nu am voie, nu făceam nimic în acest sens și îi ascultam.

Când eram copil îmi doream să fiu doctor, actriță sau profesoară

Niciuna nu are legătură cu cealaltă, știu. În clasa a noua, cred, am fost la un casting pentru cursuri de actorie cu George Mihăiță. Am mai scris și aici despre asta. Nu l-am luat și așa mi-am dat seama că actoria nu e de mine. Apoi în clasa a 12-a când încercam să îmi construiesc viitorul m-am gândit și la Facultatea de Medicină. Dar nu mi-a surâs să învăț toate denumirile acelea în latină și să îmi asum viața unui om. Treaba cu profesoara nu știu de unde a venit și unde s-a dus. Dar după 12 ani de școală și 2 ani de facultate mi-am dat seama că eu nu aș putea să îi învăț pe alții ceva atâta timp cât eu nu reușesc să învăț pentru mine.

Când eram copil îmi doream să fiu mare

Tot timpul stăteam cu adulții. Nu mi-au plăcut niciodată copiii. Mi se păreau răi și nu mă puteam împăca cu ei. Îmi doream să am un serviciu și o familie stabilă. Aveam impresia că totul este mult mai ușor când te faci mare. Pentru că banii mi se păreau că vin din cer și că nu am de ce să îmi fac griji. Acum îmi doresc să fiu din nou copil.

Când eram copil îmi doream să călătoresc

Ei bine, asta îmi doresc și acum. :)) Doar că acum mai pun în practică acest lucru. Am avut ocazia să călătoresc cu părinții în Italia când încă eram copil și m-am îndrăgostit maxim de Veneția și de Verona. Oricum era prima mea ieșire din țară, cred. Și am trăit-o din plin.

Când eram copil îmi doream să fac 18 ani pentru ca părinții să nu mă mai certe și să iau propriile decizii

Acum prefer să mă certe părinții pentru că am spart un pahar sau pentru că am colorat mobila decât să iau propriile decizii și să mi le asum.

Când eram copil îmi doream să fiu independentă

Să ies pe unde am chef. Să nu țin cont la cât vin acasă, să mă pot îndepărta de fața blocului fără să îi îngrijorez pe părinți.

Totuși, ce nu făceam când eram mică, având în vedere că sunt fată, nu m-am îmbrăcat niciodată cu hainele mamei. Nu i-am încercat pantofii și nici rujul sau fardurile. Pentru că mi se părea atât de greu să te aranjezi dimineața ca seara să îți dai jos tot machiajul și să revii la normalitate. Nici acum nu sunt fană pantofi cu toc, fuste, rochii sau machiaj abundent.

Între timp am ajuns să dau la Facultatea de Drept, nicidecum la Medicină, UNATC sau Pedagogie. Sunt destul de independentă și iau propriile decizii pe care mi le asum. Vreau în continuare să călătoresc și să văd lumea. Iar cu fiecare an încerc să îmi îndeplinesc această dorință. Și m-am făcut și mare, dar nu este atât de ușor pe cât credeam că va fi.

Voi ce vă doreați când erați copii? 😀