Bătaia nu e ruptă din rai

Citeam azi că 60% dintre copii primesc pedepse fizice, conform unui studiu realizat de UNICEF. Și cea mai comună formă de pedeapsă este bătaia. Chit că este o singură palmă, chit că este cureaua sau alte forme de bătaie.

Dacă este să ne uităm și la noi, în România, oamenii încă au mentalitatea aceea comunistă cum că trebuie să bați copilul dacă face ceva „rău”. Este acceptată această idee și dacă nu îl bați înseamnă că tu, în calitate de părinte, ai o problemă.

Și motivele sunt multe. De la faptul că ai un copil care vrea să îți spună părerea, până la faptul că plânge pentru că vrea o bomboană. Și nu vorbesc doar despre cei până în 14 ani, ci și de cei între 14 și 18 ani. Da, încă există părinți care îți pedepsesc odraslele și la vârste înaintate.

Vorbeam aici despre pedepsele verbale acordate de profesori/învățători elevilor. Și am zis că revin cu un articol pe tema pedepselor fizice acordate de părinți.

Bătaia nu este ruptă din rai

Nu am înțeles niciodată vorba aceasta. La fel ca „eu te-am făcut, eu te omor”, „bătaia este ruptă din rai” se pare că încă trăiește. Nu te poți aștepta ca un copil să înțeleagă ce a greșit dacă tu îi dai o palmă peste fund după ce face un lucru. Pentru el era normal să îl facă.

Nu poți să zici că îl bați ca să învețe. O să ajungă să îi fie frică să îți spună părerea, că „dacă nu e bine?! Dacă așa au zis mama și tata, așa fac. Altfel îmi iau bătaie.”

Și ajungi să te întrebi când copilul tău face 18 ani, de ce e atât de mocofan, de ce nu își spune părerea. Mai treci o dată prin prisma celor 18 ani și vezi de câte ori i-ai dat o palmă. Numără-le și vezi că la fiecare palmă a mai scăzut puțin încrederea în el.

Bătaia nu este ruptă din rai. Și nu îl omori pentru că tu l-ai făcut. Că l-ai făcut știind că îți va mânca sufletul până când va crește (și după). Hai să scădem procentajul copiilor care primesc pedepse fizice.