Punctualitatea românilor sau cum să întârzii

*Dacă te simți jignit, să știi că nu o să îmi cer scuze nici în articol, nici față în față. 

punctualitatea românilor

Eu sunt o persoană punctuală, de obicei. Chiar ajung cu 15 minute înainte și îmi termin treaba foarte repede. Așa că prefer să am de-a face cu oameni care fac la fel ca mine sau măcar să ajungă la ora la care am discutat.

Plus că sunt o fire destul de irascibilă și nu mă duci de nas foarte ușor. Nu poți să vii la mine cu scuze de genul „nu am auzit ceasul”, „nu am putut să mă trezesc”, „așa sunt eu mai leneș”. Că s-ar putea ca data viitoare să îți fac și eu la fel și nu cred că ți-ar conveni.

Iar atunci când trebuie să te duci pe la o instituție publică, e vai și amar, că nimeni nu se grăbește. Toți au impresia că tu ai toată ziua la dispoziție pentru ei și te trezești că rămâi câteva ore bune la o coadă imensă să plătești ceva.

Acum, de când cu reabilitarea blocurilor, trebuie să stai după ei să îți facă treaba și să nu îți intre în casă. Păi, bine, domne, dar dacă tu spui că ajungi între nu știu ce ore să îți faci treaba și să o și termini, nu te aștepta ca eu să mai stau după tine dacă ajungi cu 5 minute după orele promise.

Știți, e o vorbă: „Time is money”. Pe același principiu merg și eu. Așa cum timpul tău este prea prețios și vrei să ajungi cât mai repede la bere și la niște semințe, la fel e și la mine, doar că eu merg să mai învăț ceva și să îmi asigur un viitor, nu să stau cu burta în sus și cu berea pe ea.

Punctualitatea se cere, din câte știu eu, și atunci când te angajezi. Păi, dacă tu întârzii și la interviul de angajare, de ce te plângi că nu te-au luat și că au angajat pe altul?

Dar, noi, românii, știm să ne plângem, dar nu facem nimic în legătură cu asta, să schimbăm ceva. Pentru că e greu. E mai ușor să bei de supărare până când faci o plimbare cu targa.

Și după dai vina pe alții că tu nu ai făcut nimic în viață. Într-adevăr, nu ai făcut, dar hai să recunoaștem, te-ai sinchisit cu ceva?