De zi cu zi, Drept

Meda – diferența dintre măsura plasamentului și adopție

Știi care e diferența dintre adopție și plasament sau măcar știi despre plasament ceva? Despre adopție se vorbește foarte mult și toată lumea încurcă adopția cu plasamentul. Se consideră că măsura plasamentului este foarte greu de dispus.

Tocmai despre asta vreau să vorbesc.

Măsura plasamentului copilului

Plasamentul copilului, în termeni legali, reprezintă o măsură de protecție specială având caracter temporar care poate fi dispusă, după caz, la o persoană sau familie, un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidențial.

Măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția copilului, în situația în care există acordul părinților, în cazul:

  • copilului care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora
  • copilului care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu răspunde pe penal.

Și se poate stabili de către instanță în cazurile de mai sus când părinții (sau unul dintre ei) nu sunt de acord cu plasamentul sau în cazul:

  • copilului ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela
  • copilului abuzat sau neglijat și copilului găsit sau copilului părăsit în unități sanitare

Protecția specială se acordă copilului până la vârsta de 18 ani sau până la 26 de ani în anumite condiții. Ei bine, pentru a primi în plasament un copil vei fi evaluat de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului cu privire la garanțiile morale și la condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinești. Nu este o procedură grea și se poate realiza destul de ușor.

În cazul plasamentului, drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispusă de către comisie. În cazul plasamentului dispus de instanță, atunci când părinții nu sunt de acor, drepturile și obligațiile părintești se mențin, iar în cazul celorlalte două situații acestea sunt exercitate de directorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

Bineînțeles, am scris foarte pe scurt despre această măsură, pentru că altfel nu aș mai fi terminat articolul.

În cazul adopției este o altă poveste.

Adopția reprezintă operațiunea juridică prin care se creează o legătură de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului. Oh, multe cuvinte grele și de neînțeles, nu? Mai pe scurt este situația în care înfiezi un copil și acesta devine copilul tău, dar și rudă cu rudele tale.

Însă în cazul adopției trebuie să fii cu 18 ani mai mare decât copilul pe care îl iei în adopție, în general. Trebuie să existe consimțământul părintelui firesc sau al tutorelui pentru adopție, ceea ce nu prea se întâmplă la noi. De ce? Pentru că nimeni nu vrea să își dea copilul de tot altcuiva.

În cazul adopției, drepturile și obligațiile părintești nu se mai mențin în relațiile cu părinții firești, astfel raporturile de rudenie cu aceștia și rudele acestora încetează. Mai multe detalii despre procedura adopției puteți citi în articolul de la Avocatoo care este super detaliat și ușor de înțeles.

De ce am ales să vorbesc despre plasament și adopție și care e legătura cu Meda?

Pentru că am văzut noul film Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor, filmul de debut al regizorului Emanuel Pârvu cu care a câștigat premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Sarajevo, iar actorul Șerban Pavlu – premiul pentru cel mai bun actor în același festival.

Filmul este despre povestea lui Doru (Șerban Pavlu), un tăietor de lemne rămas văduv de o săptămână. Doru știe că va trebui să o ducă înapoi la orfelinat pe Meda, fetița pe care au avut-o timp de opt ani în asistență maternală. Ca să o păstreze pe Meda acasă și să poată depune el dosarul pentru asistență maternală, Doru trebuie să facă rost de bani. Însă, într-o localitate izolată, unde doar mersul la tăiat de lemne și vânzarea vacilor pot aduce bani legal, Doru este forțat să accepte, după ce a încercat tot ce este omenește posibil, să participe la o acțiune de braconaj.

Filmul este inspirat dintr-un caz real, iar producătorii filmului vor să facă și o campanie de conștietizare începând cu anul următor în legătură cu plasamentul și cu faptul că se pot primi copii în plasament mult mai ușor decât în adopție.

Filmul a fost realizat la 40 de km de Câmpulung, în satul Laicai, Comuna Cetățeni. Pe lângă faptul că ilustrează problema plasamentului, filmul arată și viața la țară, într-un sat neștiut de nimeni și cu niște condiții de trai de nici nu îți imaginezi. Mie tare mi-a plăcut, dar dacă te duci să îl vezi, așteaptă-te la un film greu de digerat. Nu te poți duce la el ca la un film super ușor, îți va rămâne mult timp gândul la el după ce îl vezi.

Distribuția este formată din: Ana Radu, Florin Zamfirescu, Adrian Titieni, Dan Astilean, Radu Gabriel, Rodica Negrea, Ion Sapdaru, Mișu Dinvale, Vlad Corbeanu, Lucian Ghimiși, Costel Cașcaval, Radu Zetu, Alexandru Mavrodineanu.

Premiera în cinematografe va fi pe 24 noiembrie. Finalul o să fie lăsat la latitudinea fiecărui spectator. Astfel că Emanuel Pârvu și-a dorit ca finalul să fie construit de fiecare spectator în mintea lui și, cum spunea și el, dacă sunt 1000 de spectatori în sală să fie 1000 de finaluri ale filmului în mintea lor.

Comentarii