Tu ce amintiri ai legate de scrisul de mână?

Acum ceva timp am fost chemată de cei de la Dacris pentru a povesti experiența mea în ceea ce privește scrisul de mână. Oh, și ce amintiri mi-a adus acest lucru.

Îmi amintesc că în clasele 1-4 îmi plăcea foarte mult să scriu și să învăț. Și deja după ce învățasem toate literele alfabetului, mă plictisisem de caietele pline de dungi pentru vârsta mea și deja voiam să scriu pe caiet dictando. Bineînțeles, tot timpul am fost așa arogantă, mă credeam prea bună pentru clasa a 2-a sau a 3-a și deja voiam să trec la clase mai mari.

Apoi m-am săturat și de stilou și am zis că vreau să scriu cu pixul. Știind că nu am voie să scriu cu pixul la școală, am făcut cumva și am venit și cu un caiet dictando și cu un pix. Așa în ciuda tuturor, și toată ziua m-am simțit bine că fac și eu ce fac oamenii mari. Și abia prin clasa a 7-a parcă am văzut și pixuri pe care le puteai șterge, adică pixurile Frixion.

Scrisul de mână în acest moment nu mai este atât de folosit, cel puțin de adulți. Asta pentru că ne este mult mai ușor să notăm totul pe telefon sau pe laptop, iar un pix sau un carnet deja sunt demodate. Eu nu pot spune că renunț așa ușor la scrisul de mână, având în vedere că am o grămadă de materie de învățat pentru facultate pentru care folosesc transcrierea.

O să las mai jos filmulețele motivaționale realizate de Tedy Necula pentru pixurile Frixion, unul dintre ele fiind și cel în care bloggerii își spun cuvântul despre scrisul de mână. 😀

Tu ce amintiri ai legate de scrisul de mână?