Social Media

Când a trecut un an de la prima postare?

Astăzi tocmai am făcut un an de blogging. UN AN! Oare când a trecut? Dar știți cum se spune, dacă nu știi când a trecut timpul, înseamnă că ai fost ocupat. Mno, nu contrazic eu vorbele ăstea de duh.

Prima zi de blogging a fost plină, m-am asigurat că îmi anunț debutul într-ale online-ului, să zic așa, m-am grăbit să scriu despre Blue Fig, localul la care fusesem cu doar câteva zile înainte, și să anunț și Ziua Internațională a Poeziei pe care mi-am petrecut-o alături de Julius Meinl. M-am gândit că un articol pe zi nu e de ajuns, așa că prima săptămână am petrecut-o scriind pe blog câte 2-3 articole pe zi.

Îmi amintesc că toată lumea mă întreba cum de pot să scriu atâta și atunci când rămân în pană de idei ce fac. Un an mai târziu, am renunțat la 2-3 articole pe zi, dar pot spune că rămân cu aceeași concepție de workaholică.

Cum pot rezuma un an de blogging?
  • Am cunoscut mulți oameni faini cu care acum mă întâlnesc cu drag la toate evenimentele, dar și în particular;
  • Evenimente all over the place. Cum spuneam, a fost un an plin care nu știu cum a zburat, dar dacă mă uit înapoi, văd numai ieșiri pe la diferite evenimente de la care chiar am avut ce învăța;
  • 222 articole – nu credeam că o să reușesc să scriu vreodată atât, având în vedere că înainte de a deschide blogul ziceam că eu nu am idei și imaginație și clar nu o să fac nimic;
  • colaborări faine cu diferite persoane care acum sunt pe lista oamenilor aceia faini cu care mă întâlnesc cu drag;
  • multe greșeli pe care mi le-am permis de-a lungul primul an, pentru că altfel cum aș fi învățat ceva?!
  • am trecut peste frica asta de oameni și poate puțin și peste frica de a vorbi în public.

Într-un an de blogging am realizat că sunt încă mulți oameni care nu înțeleg cu ce te poate ajuta un blog, nu înțeleg că pentru unii este o meserie din care își duc traiul și pe unii am reușit să-i conving să creadă și în așa ceva. E ca și cum ai crede în Moș Crăciun, doar că treaba asta e reală (don’t let kids see this sentence).

Încă le mulțumesc multor oameni care au fost acolo de la bun început, se știu ei care sunt, și vă mulțumesc și vouă, care îmi citiți toate articolele și datorită cărora mi-am întrecut frica aceasta de a mă exprima în public (cea mai mare realizare a mea pe plan personal pot spune).

2 comentarii

Comentarii

%d blogeri au apreciat: