Dragă părinte neatent

Nu știu cum este să fii părinte. Dar îmi imaginez că este greu și că toată viața îi vei purta de grijă copilului tău. Îmi dau seama că vei dori să fie independent, chiar dacă vei plânge când va pleca de acasă și îți vei dori să îl înveți ce înseamnă asta de când este încă mic.

Dar hai să vedem și cealaltă latură. Aceea în care tu, dragă părinte neatent, nu mai reușești să vezi ce face copilul tău pe lângă tine. Nu mai auzi cât de tare țipă și cum îi deranjează pe ceilalți. Nu mai reușești să vezi că se folosește în joaca lui, probabil inocentă, de lucruri ce nu îi aparțin. Și te înțeleg. Ajungi să intri într-o bulă a ta după atâta timp de haos. De la naștere și până în momentul respectiv.

Dar dacă totuși vezi sau auzi și nu îi atragi atenția, atunci, dragă părinte, pe lângă neatent devii și nesimțit. Și da, în sensul în care nu te simți când copilul tău deranjează o grămadă de oameni. Chiar dacă tu consideri că el doar se joacă, mai gândește-te. Că atunci când este copilul altcuiva imediat sari cu gura că te simți deranjat.

Hai să încercăm să avem acel bun-simț minim, pe care l-am învățat din cei 7 ani de acasă, dar care, pe parcurs, pare-mi-se că a fost uitat. Hai să vedem dacă te poți interesa de copilul tău chiar dacă ai ieșit la aer curat cu prietenii. Pentru că dacă pățește ceva, sari și dai vine pe câte cineva. Dar nu îți dai seama că vina e la tine, dragă părinte, care ești prea preocupat de discuția aceea cu prietena din liceu sau de Aperol-ul care și-a făcut loc în mâna ta.

Și zic asta pentru că văd de ceva timp tot mai mulți părinți care, pur și simplu, uită că au ieșit cu copilul lor în parc. Și își amintesc abia când face o boacănă prea mare sau când vor să plece acasă. Vrem copii educați și oameni care au bun-simț, dar nu facem nimic în privința alor noștri.

Încerci să fii mai atent la copilul tău și mai puțin atent la băutura din pahar, dragă părinte neatent? 🙂

Comentarii