Facultatea de Drept: experiența admiterii

Nu voi putea uita vreodată ziua admiterii la Facultatea de drept: 23 iulie 2014, miercuri. Eram, cred, cea mai relaxată persoană din curtea facultății. De dinainte de Bac intrasem într-o stare de liniște sufletească, de parcă aș fi știut că o să iau Bac-ul cu notă mare și că o să intru la facultate fără prea mare greutate. Nu am făcut nici măcar meditații, pentru că nu cred în ele. Un profesor poate avea o viziune pe care tu nu o înțelegi și clachezi exact în momentul în care nu trebuie.

În ziua admiterii, am simțit multă presiune din partea tuturor cunoscuților. Toată lumea se aștepta ca eu să dau tot ce am mai bun și să intru, toți cei care m-au susținut. Dar norocul meu a fost că dacă nu intram nu era nicio panică, aveam un back-up, m-aș fi gândit că este un semn pe care trebuie să îl iau ca atare.

Cum a început totul – de la cochetarea ideii de a face dreptul până la punerea în practică

Exact cum am spus. Am cochetat cu ideea. În clasa a 12-a, la început, abia. Nu a fost o dorință din copilărie, nu a fost presiunea părinților și nici nu este o profesie moștenită (nu am chiar pe nimeni în familie care să fi făcut Facultatea de drept). Pur și simplu, într-a 12-a am fost nevoită să mă gândesc ce vreau să fac mai departe. Și mi-a plăcut ideea de drept.

Presiunea care s-a pus pe mine, a fost din partea tuturor oamenilor care, efectiv, nu aveau treabă cu domeniul acesta și care de la început au susținut:

Dacă nu faci meditații, nu intri!

Tu știi măcar cât de greu e să intri? Ai văzut câți se bat pe loc?

Ești sigură că vrei la drept? Nu pari genul care să profeseze în acest domeniu.

Asta m-a ambiționat, am învățat logic toată gramatica. Aveam algoritmii mei prin care înțelesesem că toate subiectele date în anii anteriori la admitere erau identice. Aceleiași funcții sintactice și aceleiași formulări, doar că erau alte cuvinte. Și în ultima săptămână am păstrat un subiect dat cu un an înainte pe care l-am făcut pe post de simulare. 4 ore, fără telefon, fără cărți, la bibliotecă, cu persoane care să mă țină departe de toate atracțiile. Și deja știam cât iau la admitere. 75 de puncte.

Admiterea a fost cum mă așteptam. Subiecte identice cu cele din anii anteriori, concentrare maximă și peste 3 ore și jumătate eram ieșită cu o relaxare totală. Nu știam ce se întâmplase, știam doar că vreau să văd rezultatele și să plec la mare. Noaptea nu am stat pe site să văd rezultatele, ci le-am văzut abia de dimineață. Am rămas relaxată de când mi-a venit ideea de a da la Facultatea de drept și până când am văzut rezultetele.

Am vrut să scot în evidență următoarele idei despre experiența admiterii la Facultatea de drept:
  • Oamenii sunt răi. Și asta nu se aplică numai pentru admitere, ci pentru toată viața. O să te tragă în jos cât pot de mult și o să te descurajeze non-stop dacă ești slab și îi lași. O să vină cu replicile standard cum că nu vei face nimic în viață.
  • Dacă ai impresia că NUMAI cu meditații vei intra la facultate, nu mai da banii aceia pentru examenul de admitere. Pentru că dacă ai impresia că fără meditații nu faci nimic nici la Bac, nici la admitere, atunci vei crede că și pentru sesiune ai nevoie de meditații. Și o să mergi cu ideea de meditații toată viața.
  • Gândește logic toate subiectele de la admitere, viitor student. În facultate, asta o să ți se ceară. Dacă nu gândești logic, nici nu o să poți să înțelegi materiile pe care le vei face.
  • Nu da la Facultatea de drept dacă o faci din presiunea părinților sau pentru că ai părinți care profesează în acest domeniu. Urmează-ți visul. Încă nu este târziu să îți schimbi profesia.
  • Nu te îngrijora cum că vin persoane din provincie cu note mari să dea admiterea și că pe tine o să te tragă în jos. Nu e adevărat. Sunteți toți egali când ajungeți în sălile de admitere. Toți ați învățat la fel de mult.

Nu este grea admiterea decât în capul tău. Și dacă nu faci ceva în acest sens o să clachezi exact la admitere. Pe mine asta m-a învățat admiterea la facultate.

Facultatea de drept - concentrare

2 Comments

Comentarii